busolăsubstantiv
bu-so-lă
Definiții
substantiv feminin
1Instrument cu un ac magnetic care indică nordul, folosit pentru orientare în spațiu.
„În excursia de la munte, am folosit busola ca să nu ne rătăcim."
substantiv feminin
2Figurat: principiu sau reper care ghidează acțiunile sau deciziile cuiva.
„Onestitatea este busola morală a unui om de caracter."
Gramatică
Articol nehotărât: o busolă; articol hotărât: busola. Pluralul: busole, articulat: busolele.
Expresii și locuțiuni
a-și pierde busola — a-și pierde orientarea, a deveni confuz
Etimologie
Din franceză boussole, italiană bussola, probabil din latină buxus (cufăr de lemn de box), prin intermediul grecescului bizantin.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' simplu, nu 'ss': busolă, nu bussolă. Atenție la diacritice: ă la final.