buretesubstantiv
bu-re-te
Definiții
substantiv masculin
1Animal acvatic primitiv, cu corpul moale și poros, care trăiește fixat pe fundul mării sau al apelor dulci.
„În acvariu am văzut un burete de mare."
substantiv masculin
2Obiect poros, fabricat din material natural sau sintetic, folosit pentru curățenie sau igienă.
„Folosește un burete pentru a spăla vasele."
substantiv masculin
3Ciupercă comestibilă cu pălărie poroasă, cunoscută și sub numele de hrib.
„Am cules bureți în pădure pentru supă."
Gramatică
La plural, articulat hotărât: bureții. Are forme de plural diferite pentru sensuri: bureți (ciuperci) și bureți (obiecte poroase).
Sinonime
hribburete de marespongie
Expresii și locuțiuni
a fi ca un burete — a absorbi ușor informații sau lichide
burete de mare — animal acvatic poros, folosit ca obiect de curățenie
Etimologie
Din latină *burete*, probabil de origine tracă sau dacică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b', nu 'burete' cu 'â' sau 'e' dublu. Atenție la plural: 'bureți', nu 'burete'.