buhăire - definiție, sinonime, exemple

DEX › buhăire

buhăiresubstantiv

bu-hă-i-re

Definiții

substantiv feminin

1acțiunea de a buhăi; zgomot surd și prelung, asemănător vuietului sau urletului, produs de vânt, de foc sau de anumite animale (de obicei bufnițe).

„Buhăirea vântului prin horn ne-a ținut treji toată noaptea."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

buhăiri

Articulat

buhăirea

Substantiv verbal provenit de la verbul 'a buhăi' (conjugarea a IV-a). Se folosește mai ales la singular.

vuieturletbubuitbuhăit

liniștetăcere

Din verbul 'a buhăi' (de origine onomatopeică, imitând sunetul 'buh' al bufniței) + sufixul '-re'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h': buhăire, nu 'buhaire' sau 'buhăire' cu 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.