bufetiersubstantiv
bu-fe-tier
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care servește și vinde produse la un bufet (local mic unde se servesc băuturi și gustări).
„Bufetierul ne-a oferit un sandviș și o cafea."
substantiv masculin
2Persoană care se ocupă de organizarea și servirea mesei într-o cantină sau într-un local public.
„La cantina școlii, bufetierul pregătește tăvile cu mâncare."
Gramatică
Forma feminină: bufetieră. Se conjugă regulat, pluralul se formează cu -i.
Sinonime
chelnerospătarvânzător la bufet
Etimologie
Din franceză 'buffetier', derivat din 'buffet' (bufet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 't', nu 'bufetir' sau 'bufetiar'.