bufsubstantiv
buf
Definiții
substantiv neutru
1Sunet surd și scurt, produs de o lovitură sau de o cădere.
„Am auzit un buf în camera alăturată."
substantiv neutru
2Puf sau umflătură la o haină, o pernă etc.
„Haina avea un buf la umăr."
Gramatică
Se folosește și ca interjecție pentru a reda zgomotul.
Sinonime
bubuitpocnetbufnitură
Expresii și locuțiuni
a face buf — a produce un zgomot surd, a se prăbuși
Etimologie
Creație expresivă, imitând sunetul.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u', nu 'bof'.