bucolicadjectiv
bu-co-lic
Definiții
adjectiv
1Care ține de viața de la țară, de păstori; idilic, pastoral.
„Peisajul bucolic al satului ne-a încântat privirile."
adjectiv
2Care exprimă sau evocă farmecul vieții rurale, simplu și liniștit.
„Poemul are un ton bucolic, plin de imagini cu oi și pășuni."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: bucolică, plural: bucolice.
Expresii și locuțiuni
poezie bucolică — Gen de poezie care descrie viața la țară, în special a păstorilor.
Etimologie
Din franceză bucolique, care provine din latină bucolicus, din greacă boukolikos (de la boukolos, păstor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'o', nu 'bucolik'. Atenție la accent: bucólic (nu bucolíc).