buciumător - definiție, sinonime, exemple

DEX › buciumător

buciumătorsubstantiv

bu-ciu-mă-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care cântă la bucium, un instrument muzical tradițional românesc din lemn, asemănător unui corn lung.

„Buciumătorul a chemat ciobanii de pe munte cu sunetul său puternic."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

buciumători

Articulat

buciumătorul

Se formează de la verbul 'a buciuma' cu sufixul '-ător'. Este un substantiv rar folosit, specific contextelor pastorale sau tradiționale.

buciumașcântăreț la bucium

Din verbul 'a buciuma' (a cânta la bucium) + sufixul '-ător', care indică agentul acțiunii.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm': buciumător, nu 'buciumator' sau 'buciumator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.