bronzsubstantiv
bronz
Definiții
substantiv neutru
1Aliaj de cupru și staniu (sau alte metale), de culoare galbenă-aurie, folosit pentru obiecte decorative, statui, unelte etc.
„Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare este turnată în bronz."
substantiv neutru
2Culoarea maro-aurie a pielii după expunerea la soare; faptul de a avea pielea bronzată.
„După vacanța la mare, are un bronz frumos."
Gramatică
La plural, formele sunt rare; se folosește mai des la singular. Adjectivul corespunzător este 'bronzat'.
Sinonime
albiearamă (învechit)bronzaj (pentru sensul 2)
Antonime
paliditatealbeață (pentru sensul 2)
Expresii și locuțiuni
a avea bronz — a avea pielea bronzată, arsă de soare
epoca bronzului — perioada preistorică în care oamenii foloseau unelte și arme din bronz
Etimologie
Din franceză bronze, italiană bronzo, probabil din persană 'birinj' (alamă) sau din latină 'brundisium' (orașul Brindisi, celebru pentru bronz).
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu 'z', nu cu 's' (greșit: 'brons'). Atenție la plural: 'bronzuri', nu 'bronze'.