broascăsubstantiv
broas-că
Definiții
substantiv feminin
1Animal mic, cu pielea umedă și netedă, care trăiește în apropierea apei și sare; amfibian.
„Broasca a sărit în lac când m-am apropiat."
substantiv feminin
2Mecanism de închidere a unei uși, ferestre sau a unui sertar, format dintr-o limbă metalică care intră într-o scobitură.
„Am întors cheia în broasca ușii."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'broaștele'. Atenție la schimbarea de accent: broáscă / broáște.
Sinonime
brotacelbrotacorac
Expresii și locuțiuni
a face broasca — a se preface că nu știe, a se sustrage de la o responsabilitate
broasca de la ușă — mecanismul de închidere al ușii
Etimologie
Din latină *brosca, probabil de origine onomatopeică, legată de sunetul produs de broască.
Se scrie corect: Se scrie 'broască', nu 'broască' cu 'ș' simplu? De fapt, corect este cu 'sc' și 'ă' final: broască. Greșeală frecventă: 'broască' cu 'ș' în loc de 'sc'.