bricisubstantiv
bri-ci
Definiții
substantiv neutru
1Instrument de ras cu lamă subțire și ascuțită, folosit pentru tuns sau ras.
„Tatăl meu se bărbierește cu briciul în fiecare dimineață."
substantiv neutru
2Lamă subțire și ascuțită, montată într-un mâner, folosită pentru tăierea părului sau a altor materiale.
„Briciul de croitor este foarte ascuțit."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'briciuri', dar în limbajul colocvial se folosește și 'brici' ca plural invariabil.
Sinonime
lamăaparat de rasbrici de ras
Expresii și locuțiuni
a fi brici — a fi foarte bun, excelent, de calitate superioară
a tăia cu briciul — a fi foarte ascuțit, a tăia perfect
Etimologie
Din turcă 'bıçkı' (cuțit), prin intermediul grecescului sau slavonului.
Se scrie corect: Se scrie 'brici', nu 'briț' sau 'briciu'. Atenție la plural: 'briciuri'.