bric - definiție, sinonime, exemple

DEX › bric

bricsubstantiv

bric

Definiții

substantiv neutru

1Unealtă mică de mână, cu lamă ascuțită, folosită pentru tăiat hârtie, carton etc.

„Am tăiat hârtia cu bricul."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

bricuri

Articulat

bricul

Se folosește adesea la plural, mai ales în limbajul curent.

cuțit de hârtietăietor

Din franceză brique (cărămidă), dar sensul de cuțit provine din germană Briechmesser (cuțit de tăiat hârtie).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i', nu 'î' – bric, nu brîc.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.