brâncisubstantiv
brânci
Definiții
substantiv neutru
1Împingere puternică și bruscă dată cuiva sau ceva, de obicei cu mâna sau cu umărul.
„I-a dat un brânci și l-a dat pe spate."
substantiv neutru
2Figurat: impuls, imbold, îndemn de a face ceva.
„Primul brânci spre succes i l-a dat profesorul său."
Gramatică
Se folosește frecvent în expresia 'a da un brânci' (a împinge). Pluralul este rar folosit.
Sinonime
împingereghiontîmbrâncireîmpunsătură
Expresii și locuțiuni
a da un brânci — a împinge pe cineva brusc
a da brânci cuiva — a ajuta pe cineva să înceapă ceva, a da un impuls
Etimologie
Probabil de origine slavă, comparabil cu bulgară 'brănka' (împingere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r', nu 'brinci' sau 'brânci' cu 'î' la început. Atenție la diacritice: brânci, nu branci.