boxsubstantiv
box
Definiții
substantiv neutru
1Sport de luptă în care doi adversari se bat cu pumnii, purtând mănuși speciale, conform unor reguli.
„El practică box de la vârsta de zece ani."
substantiv neutru
2Închisoare militară sau arest (în limbaj familiar).
„L-au băgat la box pentru că a încălcat regulamentul."
Gramatică
Cuvânt împrumutat din engleză, folosit frecvent în limbajul sportiv. La plural, forma corectă este 'boxuri'.
Expresii și locuțiuni
a face box cu umbra — a se lupta cu un adversar imaginar; a se agita inutil
Etimologie
Din engleză 'box', care provine din franceză 'boxe', de origine incertă, posibil din latină 'buxus' (cimișir) sau din germană 'boxen' (a lovi).
Se scrie corect: Se scrie 'box', nu 'bocs' sau 'boxx'. Atenție la plural: 'boxuri', nu 'boxe' (care este pluralul lui 'boxă').