botezsubstantiv
bo-tez
Definiții
substantiv neutru
1Sacrament creștin prin care o persoană este primită în Biserică, fiind stropită cu apă sau scufundată în apă în numele Sfintei Treimi.
„Botezul copilului a avut loc la biserica din sat."
substantiv neutru
2Ceremonia religioasă care însoțește acest sacrament, urmată de obicei de o petrecere în familie.
„La botez au fost invitați toți rudele și prietenii."
substantiv neutru
3Figurat: prima încercare sau experiență într-un anumit domeniu.
„Primul său meci a fost un adevărat botez al focului."
Gramatică
Pluralul este 'botezuri', iar articulat hotărât la singular este 'botezul'. La genitiv-dativ singular: 'botezului'.
Sinonime
botezarecreștinarebotezare
Expresii și locuțiuni
botezul focului — prima confruntare cu o situație dificilă sau periculoasă
a-i da cuiva botez — a boteza pe cineva (în sens religios)
Etimologie
Din slavă (veche) 'krъštenije' sau din greacă 'baptisma', prin intermediul slavonei 'boteză'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la final, nu cu 's'. Atenție la forma articulată: 'botezul', nu 'botezu'.