bornăsubstantiv
bor-nă
Definiții
substantiv feminin
1Element de marcaj rutier, de obicei din beton sau metal, folosit pentru a delimita spații sau a indica un traseu.
„Borna kilometrică arată distanța parcursă pe șosea."
substantiv feminin
2Limită, reper sau punct de referință într-o activitate sau într-un proces.
„Această realizare reprezintă o bornă importantă în cariera sa."
Gramatică
La plural, articulat: bornele. Se folosește și cu sens figurat.
Expresii și locuțiuni
a fi o bornă — a reprezenta un moment important sau o etapă decisivă
Etimologie
Din franceză borne, care provine din latină bodina (limită).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: bornă, nu bornî. Atenție la plural: borne, nu bornă.