Caută orice pe EduBro Lecții · Exerciții · Materii · Lucrările tale
DEX › boncăi
boncăiverb
bon-căi

Definiții

verb intranzitiv
1A scoate sunete specifice cerbului în perioada de împerechere (boncăit), asemănătoare unor mugete sau răgete.
„În pădure, cerbii boncăiesc toamna, la începutul sezonului de împerechere."

Gramatică

Număr
singular/plural
Plural
boncăiesc

Verb de conjugarea a IV-a, cu forme regulate: eu boncăiesc, tu boncăiești, el boncăiește, noi boncăim, voi boncăiți, ei boncăiesc. Participiul: boncăit.

Sinonime

răgeamugetabubui

Etimologie

Probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul emis de cerb.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: boncăi, nu boncîi. Atenție la diacritice: boncăi (cu ă).
Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „boncăi"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit