bocsubstantiv
boc
Definiții
substantiv neutru
1Sunet scurt și sec, produs de o lovitură sau de un obiect care cade.
„Am auzit un boc puternic în camera alăturată."
substantiv masculin
2Învechit: nume dat unui berbec sau unui țap (mai ales în texte vechi).
„Ciobanul avea un boc mare care conducea turma."
Gramatică
Gen
neutru (sens 1), masculin (sens 2)
Plural
bocuri (sens 1), boci (sens 2)
Articulat
bocul (sens 1), bocul (sens 2)
La sensul 1, pluralul este 'bocuri'; la sensul 2, pluralul este 'boci'.
Sinonime
bufnetpocnettrosnetzgomot
Etimologie
Din bulgară sau sârbă 'bok' (lovitură) sau din latină 'bucca' (gură), cu sensuri dezvoltate.
Se scrie corect: Se scrie 'boc', nu 'boc' cu alte litere. Atenție la plural: 'bocuri' pentru sunet, 'boci' pentru animal.