blazonsubstantiv
bla-zon
Definiții
substantiv neutru
1Scut sau ansamblu de semne distinctive care reprezintă o familie nobilă, o instituție sau o țară, conform regulilor heraldicii.
„Blazonul familiei avea un leu de aur pe fond albastru."
substantiv neutru
2Figurat: ansamblul calităților sau al faptelor de seamă care definesc o persoană sau o familie.
„Strămoșii săi au lăsat un blazon de onoare și curaj."
Gramatică
Pluralul este 'blazoane', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'blazonului'.
Expresii și locuțiuni
a-și păta blazonul — a-și compromite reputația sau onoarea
Etimologie
Din franceză 'blason', care provine din germana veche 'blasen' (a suna din corn), referindu-se la obiceiul de a anunța cavalerii la turniruri.
Se scrie corect: Se scrie 'blazon', nu 'blazon' cu 's' sau 'blazom'. Atenție la diftongul 'oa' în plural: 'blazoane'.