blanăsubstantiv
bla-nă
Definiții
substantiv feminin
1Părul de pe corpul unor animale, care le acoperă pielea; stratul de păr al unui animal.
„Blana pisicii este moale și caldă."
substantiv feminin
2Pielea unui animal cu părul ei, prelucrată pentru a fi folosită la confecționarea hainelor sau a altor obiecte.
„Iarna, ea poartă o haină căptușită cu blană naturală."
substantiv feminin
3Stratul de praf sau de murdărie care se depune pe o suprafață (în limbaj colocvial).
„Masa era acoperită de o blană de praf."
Gramatică
La plural, forma este 'blănuri' (cu ă), iar la singular articulat 'blana'. Este un substantiv feminin cu plural în -uri.
Expresii și locuțiuni
a-i umbla cuiva blana — a fi în pericol, a-i merge rău cuiva
a-și vinde blana — a se prostitua (în limbaj vulgar)
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'blana', care înseamnă 'piele' sau 'blană'.
Se scrie corect: Se scrie 'blană' cu 'ă' la final, nu 'blana' (fără diacritice) sau 'blannă'. Atenție la plural: 'blănuri', nu 'blanuri'.