bisectoaresubstantiv
bi-sec-toa-re
Definiții
substantiv feminin
1Semidreaptă care pornește din vârful unui unghi și îl împarte în două unghiuri egale.
„Bisectoarea unui unghi de 60 de grade formează două unghiuri de 30 de grade."
Gramatică
Se folosește frecvent în geometrie. La plural, forma este identică cu singularul nearticulat.
Expresii și locuțiuni
bisectoarea unui unghi — dreapta care împarte unghiul în două părți egale
Etimologie
Din franceză bissectrice, latină bisectrix, de la bisectus (tăiat în două).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b', nu 'bisecroare' sau 'bisectoare' cu 'c' dublu. Atenție la forma corectă: bisectoare, nu bisectoare.