biogeneticadjectiv
bi-o-ge-ne-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la originea și dezvoltarea vieții, la geneză și evoluția organismelor.
„Cercetătorii studiază procesele biogenetice pentru a înțelege evoluția speciilor."
adjectiv
2Care se referă la producerea sau obținerea de substanțe prin procese biologice (de exemplu, prin inginerie genetică).
„Medicamentele biogenetice sunt obținute prin metode moderne de biotehnologie."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (forme flexionare)
Plural
biogenetici (masc.), biogenetice (fem./neutru)
Articulat
biogeneticul (masc. sg.), biogenetica (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 'biogenetic, biogenetică, biogenetici, biogenetice'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
legea biogenetică — Teorie conform căreia dezvoltarea individuală (ontogeneza) recapitulează dezvoltarea speciei (filogeneza).
Etimologie
Din franceză 'biogénétique', compus din grecescul 'bios' (viață) și 'genesis' (origine, naștere).
Se scrie corect: Se scrie 'biogenetic', cu 'i' după 'b' și 'e' după 'g', nu 'biogenetc' sau 'biogenetyc'. Atenție la diacritice: nu se folosesc în acest cuvânt, dar se pronunță corect.