binecrescutadjectiv
bi-ne-cres-cut
Definiții
adjectiv
1Care are o educație aleasă, cu purtări civilizate și respectuoase; manierat, politicos.
„Este un copil binecrescut, care salută întotdeauna politicos."
Gramatică
Adjectiv compus, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: binecrescută (feminin singular), binecrescuți (masculin plural), binecrescute (feminin/neutru plural).
Antonime
necrescutprost crescutnepoliticosgrosolan
Expresii și locuțiuni
a fi binecrescut — a avea o educație aleasă și purtări corecte
Etimologie
Din bine + crescut (participiul verbului a crește).
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna într-un singur cuvânt, cu cratimă? Nu, se scrie legat: binecrescut. Greșeală frecventă: 'bine crescut' (scris separat) – dar forma corectă este legată.