bimotorsubstantiv
bi-mo-tor
Definiții
substantiv neutru
1Aeronavă (avion) prevăzută cu două motoare.
„Bimotorul a decolat lin de pe pistă."
adjectiv
2Care este prevăzut cu două motoare (despre aeronave sau alte vehicule).
„Avionul bimotor este mai sigur în zbor."
Gramatică
La adjectiv, se acordă în gen și număr: avion bimotor, avioane bimotoare.
Sinonime
avion cu două motoare
Etimologie
Din franceză bimoteur, compus din bi- (doi) + motor.
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu i după b: bimotor, nu bi-motor.