biberonsubstantiv
bi-be-ron
Definiții
substantiv neutru
1Recipient prevăzut cu un tetină, folosit pentru a hrăni sugarii cu lapte sau alte lichide.
„Mama a umplut biberonul cu lapte cald pentru bebeluș."
Gramatică
Se declină: un biberon, două biberoane. Pluralul este biberoane.
Expresii și locuțiuni
a da biberonul — a hrăni un sugar cu ajutorul biberonului
Etimologie
Din franceză biberon, care provine din latină bibere (a bea).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'b' și un singur 'r': biberon, nu 'biberron'.