bezeasubstantiv
be-zea
Definiții
substantiv feminin
1Produs de cofetărie făcut din albuș de ou bătut cu zahăr, copt ușor, de obicei de formă rotundă sau alungită.
„La petrecere am servit bezele delicioase cu frișcă."
substantiv feminin
2Sărutare ușoară, afectuoasă, dată cu buzele (în limbaj colocvial).
„Mama mi-a dat o bezea pe frunte înainte de culcare."
Gramatică
La plural: bezele; articulat: bezelele. Se folosește și forma diminutivală 'bezeică'.
Expresii și locuțiuni
a face bezele — a face cuiva mângâieri sau sărutări, a alinta
Etimologie
Din franceză 'baiser' (sărut), prin intermediul limbii germane 'Baiser' (bezea, sărut).
Se scrie corect: Se scrie 'bezea', nu 'beze'a' sau 'bezeaua' cu cratimă. Atenție la plural: 'bezele', nu 'bezeale'.