bețiesubstantiv
be-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Stare de ebrietate provocată de consumul excesiv de alcool.
„După petrecere, era într-o beție profundă."
substantiv feminin
2Figurat: stare de exaltare sau de încântare extremă, pierderea controlului de sine.
„Beția succesului l-a făcut să uite de prieteni."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -ii; articolul hotărât la singular este 'beția'.
Sinonime
ebrietateîmbătareamețealăexaltare
Antonime
sobrietatetreziecumpătare
Expresii și locuțiuni
a fi în beție — a fi beat, a fi sub influența alcoolului
beția succesului — starea de euforie cauzată de succes, care poate duce la greșeli
Etimologie
Din slavă veche 'biti' (a bea) sau din bulgară 'bitie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' și 'ie' la final, nu 'betie' sau 'beție' cu 'i' în loc de 'ț'.