bec - definiție, sinonime, exemple

DEX › bec

becsubstantiv

bec

Definiții

substantiv neutru

1Dispozitiv electric care produce lumină, format dintr-un bulb de sticlă cu un filament sau cu alte elemente luminescente.

„Am schimbat becul din camera de zi pentru că s-a ars."

substantiv neutru

2În limbaj colocvial, persoană cu inteligență redusă sau care înțelege greu.

„Nu mai fi un bec, înțelege odată lecția!"

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

becuri

Articulat

becul

Substantiv neutru cu pluralul în -uri. Se folosește și cu sens figurat.

lampăbulblumină

a-i arde un bec — a avea o idee briliantă sau o inspirație neașteptată.

Din franceză bec (cioc, vârf), prin extensie de la forma lămpii.

Se scrie corect: Se scrie corect 'bec', nu 'bech' sau 'becc'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.