1Care batjocorește, care râde de cineva sau de ceva într-un mod răutăcios și jignitor.
„Avea un zâmbet batjocoritor care o făcea să se simtă prost."
adjectiv
2Care exprimă dispreț sau ironie amară.
„Tonul lui batjocoritor nu lăsa loc de îndoială că nu era de acord."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
batjocoritori
Articulat
batjocoritorul
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: batjocoritoare. Plural: batjocoritori (masc.), batjocoritoare (fem.).