bătăușsubstantiv
bă-tă-uș
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care obișnuiește să lovească sau să se bată cu alții, de obicei fără motiv serios; persoană violentă și agresivă.
„Bătăușul de la școală a fost mustrat de director."
substantiv masculin
2Persoană care provoacă certuri sau bătăi, de obicei pentru a-și impune autoritatea prin forță.
„Nu te lăsa intimidat de bătăușii din cartier."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'un copil bătăuș'). Pluralul este 'bătăuși', iar forma feminină este 'bătăușă' (rar folosită).
Antonime
pașnicblândliniștitcuminte
Expresii și locuțiuni
a se da bătăuș — a se lăuda că este puternic și că se bate bine, de obicei pentru a intimida
Etimologie
Derivat din verbul 'a bate' cu sufixul '-uș', care formează nume de agenți sau însușiri.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'ș' la final: bătăuș. Nu confunda cu 'bătăuș' (greșit) sau 'bătăuș' (fără diacritice).