bârfitverb
bâr-fit
Definiții
verb la participiu
1care a fost subiectul unor discuții răutăcioase sau nefondate; vorbit de rău în absența sa
„Ea a fost bârfită de colegi pentru că a întârziat la ședință."
verb la participiu
2care a fost ponegrit, calomniat
„Politicianul s-a simțit bârfit de presă."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a bârfi' (conjugarea a IV-a). Se folosește cu auxiliarul 'a fi' pentru diateza pasivă sau cu 'a avea' pentru timpuri compuse.
Sinonime
clevetitponegritdefăimatcalomniatvorbit de rău
Antonime
lăudatapreciatelogiat
Expresii și locuțiuni
a fi bârfit de lume — a fi subiectul bârfelor, a fi vorbit de rău în comunitate
Etimologie
Din slavă veche 'brъvati' sau din bulgară 'бърборя' (a vorbi mult), cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â (bârfit), nu cu î (bîrfit). Atenție la forma de participiu: bârfit, nu bârfit cu 'e' la final.