bărbieritsubstantiv
băr-bi-e-rit
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a bărbieri sau de a se bărbieri; tunderea sau răzuirea părului facial cu briciul sau cu aparatul de ras.
„Bărbieritul este o rutină zilnică pentru mulți bărbați."
substantiv neutru
2rezultatul acestei acțiuni; aspectul unei fețe curate, fără barbă.
„Bărbieritul lui îl făcea să arate mai tânăr."
Gramatică
Formă de participiu a verbului 'a bărbieri', folosită și ca substantiv. Pluralul este rar folosit.
Antonime
lăsarea bărbiineras
Expresii și locuțiuni
a fi bărbierit — a avea fața curată, fără barbă
Etimologie
Din verbul 'a bărbieri', derivat din 'barbă', cu sufixul '-it'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'ie' în interior: bărbierit, nu 'barbierit' sau 'bărbieret'.