bănuitadjectiv
bă-nu-it
Definiții
adjectiv
1Despre o persoană sau o faptă, care este suspectată de ceva, care este considerată posibil vinovată.
„Bănuitul de furt a fost chemat la poliție."
substantiv masculin
2Persoană suspectată de săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte reprobabile.
„Bănuitul a fost eliberat după interogatoriu."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a bănui'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, se articulează hotărât: bănuitul, bănuiții.
Expresii și locuțiuni
a fi bănuit de ceva — a fi suspectat că a comis o faptă
Etimologie
Din verbul 'a bănui', de origine slavă (banovati), cu sensul de 'a suspecta'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'u' după 'n': bănuit, nu 'banuit' sau 'bănuit' cu 'â'.