balaursubstantiv
ba-la-ur
Definiții
substantiv masculin
1Ființă fantastică din basme și mitologie, închipuită ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care suflă foc și este considerată un simbol al răului.
„Făt-Frumos a luptat cu balaurul cel cu șapte capete."
substantiv masculin
2În limbaj popular, șopârlă mare sau șarpe de dimensiuni impresionante.
„Bătrânii spuneau că pe deal trăiește un balaur care păzește comori."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -i: balauri. Articolul hotărât singular: balaurul. Este un substantiv de origine populară, folosit frecvent în basme.
Expresii și locuțiuni
a se bate cu balaurii — a înfrunta pericole sau obstacole foarte mari
balaur cu șapte capete — un dușman sau o problemă extrem de greu de învins
Etimologie
Din slavă veche (bulgară) 'balaur', probabil înrudit cu grecescul 'basiliskos' (bazilisc) sau cu latinescul 'belua' (fiară).
Se scrie corect: Se scrie 'balaur', nu 'balau' sau 'balavur'. Atenție la grupul 'au' din final.