bălăriesubstantiv
bă-lă-ri-e
Definiții
substantiv feminin
1Vegetație sălbatică, ierburi sau plante nefolositoare care cresc necontrolat pe terenuri necultivate sau lăsate în paragină.
„Grădina bunicii era plină de bălărie pentru că nu mai fusese lucrată de mult timp."
substantiv feminin
2Loc acoperit cu astfel de vegetație, un teren necultivat și plin de buruieni.
„Copiii se jucau de-a v-ați ascunselea în bălăria de lângă sat."
Gramatică
Se folosește mai des la singular, dar pluralul este bălării. Este un substantiv feminin cu articol hotărât 'bălăria'.
Sinonime
buruienimărăcinitufișurivegetație sălbaticăiarbă rea
Expresii și locuțiuni
a crește ca bălăria — a crește necontrolat, fără îngrijire, despre plante sau copii lăsați fără supraveghere.
a se pierde în bălărie — a se rătăci printre buruieni înalte sau a fi copleșit de vegetație sălbatică.
Etimologie
Derivat din cuvântul 'baltă' sau 'bălă' (cu sensul de apă stătătoare), cu sufixul '-ărie', indicând un loc plin de vegetație sălbatică, adesea asociat cu terenuri umede.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'ă' după 'l': bă-lă-ri-e. Nu confunda cu 'balarie' (fără ă) sau 'bălărie' cu 'ie' la final.