bălăcitverb
bă-lă-cit
Definiții
verb (participiu)
1Care a stat mult timp în apă, murdărindu-se sau jucându-se în noroi; murat, mâzgălit.
„Copiii s-au bălăcit toată după-amiaza în baltă."
verb (participiu)
2Figurat: a pierde timpul fără rost, a zăbovi într-o activitate neproductivă.
„S-a bălăcit la calculator în loc să-și facă temele."
Gramatică
Participiu al verbului 'a se bălăci' (conjugarea a IV-a). Forme: mă bălăcesc, te bălăcești, se bălăcește.
Sinonime
murdăritmâzgălitpăscălittăvălit
Expresii și locuțiuni
a se bălăci în noroi — a se murdări intenționat, a se tăvăli în mâl
Etimologie
Din slavă sau bulgară 'balakati' (a vorbi mult, a se murdări), influențat de 'baltă'.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după b, nu 'belăcit'. Atenție la diacritice: bălăcit, nu balacit.