bălăcăriverb
bă-lă-că-ri
Definiții
verb reflexiv
1a se murdări, a se umple de noroi sau de apă murdară, de obicei jucându-se sau umblând prin locuri noroioase
„Copiii s-au bălăcărit toată după-amiaza în băltoacele din curte."
verb reflexiv
2a se zbengui, a se tăvăli în apă sau în noroi, adesea despre animale
„Porcii se bălăcăresc în noroi ca să se răcorească."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Forme: eu mă bălăcăresc, tu te bălăcărești, el se bălăcărește, noi ne bălăcărim, voi vă bălăcăriți, ei se bălăcăresc. Participiul: bălăcărit.
Sinonime
a se murdăria se tăvălia se scăldaa se juca în noroi
Antonime
a se curățaa se spăla
Expresii și locuțiuni
a se bălăcări în noroi — a se murdări intenționat sau din neatenție, a se tăvăli în mizerie
Etimologie
Probabil din slavă sau formație onomatopeică, legată de cuvântul 'baltă'.
Se scrie corect: Se scrie cu ă la început și în interior: bălăcări, nu 'balacari' sau 'bălăcari'.