bâjbâitsubstantiv
bâj-bâ-it
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a bâjbâi; mers sau căutare nesigură, prin încercări, fără a vedea clar.
„Bâjbâitul prin întuneric l-a făcut să se împiedice de scaun."
substantiv neutru
2încercare stângace de a face ceva, fără o metodă clară.
„După mult bâjbâit, a reușit să pornească mașina."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar. Provine de la verbul 'a bâjbâi'.
Sinonime
bâjbâialăcăutareezitaretatonare
Expresii și locuțiuni
a fi în bâjbâit — a fi într-o stare de incertitudine, a nu ști ce să facă
Etimologie
Derivat din verbul 'a bâjbâi', de origine expresivă, imitând mișcarea nesigură.
Se scrie corect: Se scrie cu â după b și cu â după j: bâjbâit. Nu confunda cu 'bâjbâit' (cu i scurt) – forma corectă este cu 'â'.