bacantăsubstantiv
ba-can-tă
Definiții
substantiv feminin
1În mitologia romană, preoteasă sau adeptă a zeului Bacchus (Dionisos), care participa la ritualuri orgiace în cinstea lui.
„Bacantele dansau în păduri, în timpul sărbătorilor dedicate lui Bacchus."
substantiv feminin
2Femeie care se dedă la petreceri zgomotoase și la excese, adesea în context de beție sau desfrâu.
„La carnaval, ea se comporta ca o adevărată bacantă, râzând și dansând fără oprire."
Gramatică
Forma de plural este 'bacante', iar articulat hotărât singular este 'bacanta'. Se folosește și forma masculină 'bacant' pentru bărbați, dar este rară.
Sinonime
menadăbachantădesfrânatăpetrecăreață
Antonime
călugărițăascetăsfântă
Expresii și locuțiuni
a se comporta ca o bacantă — a se deda la excese, la petreceri sălbatice, la beție
Etimologie
Din latină 'bacchans', -antis, participiul prezent al verbului 'bacchari' (a celebra misterele lui Bacchus), prin intermediul francezului 'bacchante'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'ba', nu 'bacanta' cu 'k'. Atenție la diacritice: 'bacantă' cu ă la final.