bacalaureatsubstantiv
ba-ca-la-u-re-at
Definiții
substantiv neutru
1Examen național susținut la sfârșitul studiilor liceale, care atestă absolvirea acestora și dă dreptul de a urma studii universitare.
„Anul acesta, sora mea a susținut bacalaureatul la matematică."
substantiv neutru
2Diploma sau titlul obținut în urma promovării acestui examen.
„Bacalaureatul său este valabil pentru înscrierea la facultate."
Gramatică
Se folosește adesea cu articol hotărât: bacalaureatul. Este un substantiv de origine franceză, cu pluralul bacalaureate.
Expresii și locuțiuni
a da bacalaureatul — a susține examenul de bacalaureat
a lua bacalaureatul — a promova examenul de bacalaureat
Etimologie
Din franceză baccalauréat, care provine din latină medievală baccalaureatus, derivat din baccalarius (licențiat).
Se scrie corect: Se scrie corect 'bacalaureat', nu 'bacalaureat' sau 'bacalureat'. Atenție la grupul 'au' după 'la'.