babițăsubstantiv
ba-bi-ță
Definiții
substantiv feminin
1Nume popular pentru mai multe plante erbacee cu flori, folosite în medicina tradițională, cum ar fi mușețelul (Matricaria chamomilla) sau coada șoricelului.
„Bunica a cules babiță pentru ceaiul de seară."
substantiv feminin
2Denumire regională pentru o insectă sau o larvă, în special pentru libelulă sau pentru o specie de gândac.
„Pe lac, babițele zboară deasupra apei."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular; pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
mușețelcoada șoriceluluilibelulă
Expresii și locuțiuni
a fi babiță — a fi palid, slăbit sau speriat (regional)
Etimologie
Probabil din slavă sau din română veche, legat de „babă” (femeie bătrână), prin sufixul -iță, cu sensul de „plantă a babelor” sau „insectă bătrână”.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu ă la final: babiță, nu babița (fără articol) sau babiță cu i scurt.