azilsubstantiv
a-zil
Definiții
substantiv neutru
1Instituție de ocrotire socială care adăpostește și îngrijește persoane fără sprijin (bătrâni, orfani, persoane cu dizabilități).
„Bunicul locuiește la un azil de bătrâni din oraș."
substantiv neutru
2Loc de refugiu sau adăpost pentru cei care au nevoie de protecție.
„Biserica a oferit azil refugiaților."
substantiv neutru
3Drept de a fi primit și protejat într-o țară străină din motive politice sau umanitare.
„El a cerut azil politic în România."
Gramatică
Pluralul este rar folosit; se folosește mai des la singular. Articolul hotărât: azilul; genitiv-dativ: azilului.
Sinonime
adăpostrefugiuorfelinatospiciu
Expresii și locuțiuni
azil de noapte — adăpost temporar pentru persoane fără locuință, pe timpul nopții
a cere azil politic — a solicita protecție într-o altă țară din cauza persecuțiilor
Etimologie
Din franceză asile, latină asylum, greacă asylon (loc sacru unde nu se putea prinde pe nimeni).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': azil, nu asil. Atenție la plural: aziluri, nu azile.