autointitulaverb
a-u-to-in-ti-tu-la
Definiții
verb reflexiv
1a-și atribui singur un titlu, o calificare sau o denumire, fără a avea o recunoaștere oficială
„El se autointitulează expert în marketing, deși nu are studii în domeniu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Se conjugă cu pronumele reflexiv 'se' (eu mă autointitulez, tu te autointitulezi, el se autointitulează). Participiul: autointitulat.
Sinonime
se autodenumise autoproclamase numi
Antonime
fi numitfi desemnat
Etimologie
Format din prefixul 'auto-' (de origine greacă, 'sine') + verbul 'intitula' (din latină 'intitulare').
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu cratimă: auto-intitula? Nu! Conform DOOM3, se scrie legat: autointitula. Atenție la dublul 'i' (auto + intitula).