autoinstruiverb
a-u-to-in-stru-i
Definiții
verb reflexiv
1a se instrui singur, a învăța ceva prin propriile eforturi, fără ajutorul unui profesor
„El s-a autoinstruit în programare folosind tutoriale online."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv. Se conjugă: eu mă autoinstruiesc, tu te autoinstruiești, el se autoinstruiește. Participiul: autoinstruit.
Sinonime
se autodepășise perfecționaînvăța singur
Antonime
a fi instruit de altcinevaa învăța cu profesor
Etimologie
Din auto- + instrui (după franceză s'auto-instruire).
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu cratimă doar la formele cu pronume: m-am autoinstruit. Atenție la dublul i: autoinstrui, nu autoinstruii.