autoflagelaverb
au-to-fla-ge-la
Definiții
verb reflexiv
1a se bate sau a se pedepsi pe sine însuși, fizic sau moral, ca formă de penitență sau de autocritică exagerată
„În trecut, unii călugări se autoflagelau pentru a-și ispăși păcatele."
verb reflexiv
2a se învinovăți sau a se critica în mod excesiv, provocându-și suferință psihică
„După eșecul la examen, se autoflagela cu gânduri negative."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (mă autoflagelez, te autoflagelezi, se autoflagelează). Participiul: autoflagelat. Gerunziu: autoflagelând.
Sinonime
se biciuise pedepsise învinovățise critica
Antonime
se iertase absolvise lăuda
Expresii și locuțiuni
a se autoflagela moral — a se învinovăți excesiv pentru greșeli, fără a-și acorda iertare
Etimologie
Din franceză autoflageller, compus din auto- + flagella (a bate cu biciul).
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu prefixul 'auto-' și verbul 'flagela'. Atenție la diacritice: autoflagela, nu autoflageala.