autocontemplaverb
au-to-con-tem-pla
Definiții
verb reflexiv
1a se privi și a se admira pe sine însuși, adesea într-o manieră excesivă sau narcisistă
„Petrecea ore întregi autocontemplându-se în oglindă."
verb reflexiv
2a se analiza sau a se medita asupra propriei persoane, gânduri sau sentimente
„După eșec, a început să se autocontemple pentru a înțelege ce a greșit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Se conjugă cu pronumele reflexiv 'se' (eu mă autocontemplu, tu te autocontemplezi, el se autocontemplează). Participiul: autocontemplat. Gerunziu: autocontemplând.
Sinonime
se admirase privise analizase medita
Antonime
se uita la alțiise ignora
Etimologie
Format din prefixul 'auto-' (din greacă 'autos' = însuși) + verbul 'contempla' (din latină 'contemplare').
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă? Nu, se scrie legat: 'autocontempla'. Atenție la dubla consoană 'm' în interior: 'autocontempla' (nu 'autocontemla').