autoconservaverb
au-to-con-ser-va
Definiții
verb reflexiv
1A se păstra, a se menține pe sine însuși în existență, în stare bună sau în aceeași formă, fără ajutor din exterior.
„Unele specii de animale se autoconservează prin hibernare."
verb reflexiv
2A-și păstra propria integritate fizică sau psihică în condiții dificile.
„În situații extreme, instinctul de autoconservare îl face pe om să reacționeze rapid."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv. Forme: eu mă autoconservez, tu te autoconservezi, el/ea se autoconservează. Participiul: autoconservat.
Sinonime
se păstrase menținese proteja
Antonime
se distrugese degradeazăse pierde
Expresii și locuțiuni
instinct de autoconservare — tendința naturală a unui organism de a-și proteja viața și integritatea
Etimologie
Format din prefixul 'auto-' (de la grecescul 'autos' = însuși) + verbul 'conserva' (din latină 'conservare' = a păstra).
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă? Nu, se scrie legat: 'autoconserva'. Atenție la grupul 'auto' + verb, fără cratimă.