autobiciuiverb
au-to-bi-ciui
Definiții
verb reflexiv
1a se învinovăți sau a se critica pe sine însuși, adesea exagerat, pentru o greșeală sau o neîmplinire
„După ce a pierdut meciul, s-a autobiciuit ore întregi pentru greșelile făcute."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Se conjugă cu pronume reflexiv: eu mă autobiciuiesc, tu te autobiciuiești, el se autobiciuiește. Participiul: autobiciuit.
Sinonime
se învinovățise criticase mustrase pedepsi
Antonime
se lăudase absolvise ierta
Expresii și locuțiuni
a se autobiciui — a se învinovăți excesiv, a se pedepsi moral pe sine
Etimologie
Din auto- + biciui (după franceză s'autoflageller).
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu prefixul auto- lipit de verb: autobiciui, nu auto-biciui.