atenuantadjectiv
a-te-nu-ant
Definiții
adjectiv
1Care atenuează, care reduce intensitatea sau gravitatea a ceva; care diminuează o vină, o pedeapsă etc.
„Avocatul a prezentat circumstanțe atenuante pentru clientul său."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: atenuantă, plural: atenuante.
Sinonime
diminuantmitigantpalidslăbitor
Expresii și locuțiuni
circumstanțe atenuante — Împrejurări care reduc vinovăția sau pedeapsa cuiva în fața legii.
Etimologie
Din franceză atténuant, latină attenuans, -antis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'u' după 'n': atenuant, nu 'atenuent'.