atenuaverb
a-te-nu-a
Definiții
verb tranzitiv
1a face ca ceva să devină mai puțin intens, mai slab, mai puțin puternic; a diminua, a reduce.
„Medicamentul a atenuat durerea de cap."
verb reflexiv
2a deveni mai puțin intens, a scădea în intensitate.
„Zgomotul s-a atenuat treptat pe măsură ce trenul se îndepărta."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: atenuat. Gerunziu: atenuând. Imperfect: atenuam, atenuai, atenua, atenuam, atenuați, atenuau.
Expresii și locuțiuni
a-și atenua vina — a încerca să-și micșoreze greșeala sau responsabilitatea
Etimologie
Din franceză atténuer, latină attenuare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't', nu 'atenuia' – forma corectă este 'atenua' (nu 'atenuia' ca verb de conjugarea a IV-a). Atenție la accent: se pronunță a-te-nu-A, cu accent pe ultima silabă.