astronomsubstantiv
as-tro-nom
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care studiază corpurile cerești (stele, planete, galaxii) și fenomenele din univers.
„Astronomul a observat o nouă cometă prin telescop."
substantiv masculin
2Specialist în astronomie, știința care se ocupă cu studiul universului.
„Ea visează să devină astronom și să lucreze la un observator."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât 'un astronom' și hotărât 'astronomul'. Pluralul este 'astronomi' (articulat: 'astronomii').
Sinonime
astrolog (învechit, dar uneori folosit greșit)ceresc (rar, în contexte poetice)
Expresii și locuțiuni
a fi astronom — A avea cunoștințe vaste despre stele și planete, a fi pasionat de astronomie.
Etimologie
Din franceză 'astronome', care provine din latină 'astronomus', din greacă veche 'astronomos' (ἀστρονόμος), compus din 'astron' (stea) și 'nomos' (lege).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'o' în a doua silabă: as-tro-nom. Atenție să nu confunzi cu 'astrolog' (cel care prezice viitorul prin stele).